Biserica reformată | |
Poziționare | |
---|---|
Localitate | sat Sâncraiu, comuna Sâncraiu |
Comună | Sâncraiu |
Țara | România |
Adresa | 308 |
Edificare | |
Data finalizării | secolele XIII-XIV |
Clasificare | |
Cod LMI | CJ-II-m-B-07755 |
Cod RAN | 59443.01 |
Modifică date / text |
Biserica reformată din Sâncraiu este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Sâncraiu, comuna Sâncraiu, județul Cluj[1].
Sâncraiu (în maghiară Kalotaszentkirály Zentelke, în trad. „Sâncraiul Călatei”), în germană Heilkönig / Sehngrall, este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Cluj, Transilvania, România. Prima menționare documentară a satului Sâncraiu este din anul 1288.
A fost construită în stil gotic în secolul al XIII-lea, și a fost restaurată de câteva ori de-a lungul timpului. Prima restaurare a avut loc la scurt timp după edificare, în urma incendierii acoperișului în cursul marii invazii mongole din 1241. Turnul a fost construit în 1762 și are trei clopote. Unul din clopote este de pe vremea regelui Matia Corvinul, datând din anul 1481. Orga a fost construită de István Kolonics în 1876. Coroana de deasupra amvonului a fost dăruită bisericii de contele Miklós Bánffy, iar strana preotesei de Sámuel Jósika. Tavanul a suferit un nou incendiu în 1848 și a fost vopsit în alb în timpul reconstrucției. Tavanul casetat din prezent a fost creat în 1994 cu suportul Fundației Publice Illyés. Cele 220 casete au fost pictate cu motive din Țara Călatei[2]. Biserica este înconjurată de un zid de piatră cu trei porți de intrare.