Subiectul Teodor Burada este unul care a generat mult interes în ultimii ani. Odată cu atenția din ce în ce mai mare acordată acestuia în mass-media și în societate în general, este evident că Teodor Burada joacă un rol important în viața noastră de zi cu zi. În plus, importanța lui Teodor Burada a fost recunoscută la nivel global, iar impactul său se extinde la o gamă largă de domenii și discipline. În acest articol, vom explora în detaliu ce face Teodor Burada atât de relevant și semnificativ, examinând influența sa asupra diferitelor aspecte ale vieții noastre și oferind o perspectivă aprofundată asupra subiectului.
Teodor Burada | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | 3 octombrie 1839 Iași, Principatul Moldovei | ||
Decedat | 17 februarie 1923, (83 de ani) Iași, Regatul României | ||
Cetățenie | România | ||
Ocupație | folclorist, etnograf, muzicolog, avocat | ||
Limbi vorbite | limba română | ||
Activitate | |||
Educație | Facultatea de Drept din Paris | ||
Cunoscut pentru | Descoperirea culturii Cucuteni | ||
| |||
Modifică date / text |
Teodor T. Burada (n. , Iași, Moldova – d. , Iași, România) a fost un folclorist, etnograf și muzicolog român, membru corespondent al Academiei Române.
Teodor T. Burada s-a născut în anul 1839 la Iași. A fost fiul lui Teodor R. Burada (1800-1866), Mare Vornic în Moldova, primul profesor român de pian și chitară și al Mariei I. Burada (n. Isăchescu; 1812-1885), prima femeie traducătoare de teatru în limba română. Bunicul dinspre tată, Radu Burada a fost preot în zona Măgurei.
Primele clase le-a urmat în casa părinților; printre primii săi profesori fiind V.A. Urechia și Grigore Cobălcescu, autorul primei monografii paleontologice românești. A urmat crusuri la Academia Mihăileană și la Facultatea de Drept (1860-1861) a Universității din Iași, apoi, pleacă la Paris unde urmează în continuare Dreptul și Conservatorul din Paris (1861-1865).
În țară, ocupă funcții în magistratură la Roman (1866), Iași (1867), Galați (1868, aici fiind președinte de tribunal) și Focșani. În 1877 devine profesor la Conservatorul din Iași. Primele cercetări au fost muzicale și folclorice.
În anul 1884, el a descoperit fragmente de ceramică și figurine de teracotă în apropierea satului Cucuteni din județul Iași, fapt care a dus la descoperirea culturii Cucuteni, o cultură neolitică importantă a Europei între 5000 Î.Hr. și 2750 Î.Hr.
S-a stins din viață la Iași în 1923, fiind înmormântat la Cimitirul „Eternitatea”.