Reactiv Fehling

În lumea de astăzi, Reactiv Fehling este un subiect de mare relevanță și interes pentru un public larg. Importanța Reactiv Fehling se reflectă în impactul său asupra societății, economiei și culturii. Atât experții, cât și amatorii manifestă un mare interes față de acest subiect, căutând să înțeleagă implicațiile și consecințele acestuia. În plus, Reactiv Fehling este un subiect în continuă evoluție, cu noi cercetări și dezvoltări menținând oamenii interesați și implicați în studiul său. În acest articol, vom explora în profunzime Reactiv Fehling și influența sa în diferite domenii, oferind o viziune cuprinzătoare care ne permite să înțelegem impactul său în lumea de astăzi.
Testul Fehling: stânga negativ (colorația obișnuită), dreapta pozitiv (formarea de cupru)

Reactivul Fehling este un reactiv utilizat în laborator pentru identificarea carbohidraților hidrosolubili și a grupelor funcționale cetonă. Este utilizat pentru testarea suplimentară a zaharidelor reducătoare și nereducătoare, care se mai realizează și cu ajutorul reactivului Tollens. Reacțiile de identificare bazate pe reactivul Fehling au fost dezvoltate de chimistul german Hermann von Fehling în 1849.[1]

Preparare

Structura complexului ce se află în reactivul Fehling.

Reactivul Fehling se prepară, de obicei, în laborator, prin combinarea a două soluții denumite Fehling I și Fehling II (sau A și B). Fehling I este o soluție apoasă de sulfat de cupru, colorată în albastru intens. Fehling II este o soluție incoloră apoasă de tartrat dublu de sodiu și potasiu (denumită și sare Seignette) în combinație cu o bază tare, de obicei hidroxid de sodiu.

Utilizări

Vezi și

Referințe

  1. ^ H. Fehling (). „Die quantitative Bestimmung von Zucker und Stärkmehl mittelst Kupfervitriol”. Annalen der Chemie und Pharmacie. 72 (1): 106–113. doi:10.1002/jlac.18490720112.