În lumea de astăzi, Problema iosephiană este o problemă care a câștigat o mare relevanță în societate. Fie pentru impactul său asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, influența asupra economiei globale sau semnificația sa în istorie, Problema iosephiană a captat atenția experților, cercetătorilor și cetățenilor deopotrivă. De la origini și până la evoluția sa actuală, Problema iosephiană a fost subiect de dezbatere și reflecție în diferite contexte și domenii de cunoaștere. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Problema iosephiană și importanța sa în lumea contemporană.
Problema iosephiană sau Permutația iosephiană, o dilemă care aparține de matematică, de informatică și de teoria jocurilor provine de la Iosephus Flavius și analizează bazele matematice ale jocului-numărătoare de copii precum: Ala-bala-portocalaA etc., respectiv, eliminarea aparent-aleatorie a câte unui membru din grupă care poate fi programată incipient.
Istoric
În Marea revoltă a evreilor de la începutul secolului I, la asediul fortăreței Iotapata, actualmente Iodfat din Galileea, 40 de luptători evrei, refugiați într-o grotă, s-au văzut încercuiți, fără șanse de scăpare, de forțe romane superioare și, au decis să se sinucidă, pentru a nu ajunge la cheremul cruzimii romane. Deoarece iudaismul interzice sinuciderea, comandantul unității, Iosephus Flavius le-a propus să tragă la sorți pentru a se răpune reciproc, după ordinea impusă de soartă. Folosind un algoritm bine calculat, Iosephus a izbutit să se plaseze în ultima pereche și astfel să poată să-și convingă partenerul să renunțe la sinucidere și să se predea romanilor.[2] Metoda folosită a fost - se presupune - un fel de numărătoare unidirecțională, ca mai sus, în care cel care era eliminat era executat.[3]
Diferiți autori au încercat să elucideze detaliile metodei folosite. Dowdy și Mays[4] îl citează pe Bachet care, în 1612 presupunea că luptătorii nu s-ar fi ales între ei, perechi-perechi, ci au fost aranjați în cerc la o numărătoare propusă de Josephus pentru a decide ordinea eliminării[5]; ei mai menționează că această teorie a fost preluată și de alți autori, deși detaliile variază de la sursă la sursă, spre exemplu, Herstein și Kaplansky (1974) consideră ar fi fost eliminat din cerc fiecare al 7-lea luptător[6], iar o variantă puțin diferită este propusă de S. L. Zabell într-o scrisoare către editor în Fibonacci Quarterly (1976)[7].
Note
Jocuri-numărătoare, precum: 1,2,3,4,5,/ Mama cumpără opinci,/ Și de patru lei secară (sau Tata cumpără secară),/ Dumneata să ieși afară., sau, pemtru o grupă mai mare, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10,/Un pahar cu apă rece,/Și-o cafea amară,/Ieși pe ușă afară!accest: 11 martie 2016
Referințe
^fr Plagnieux, P.: Les sculptures Romanes, Dossiers d'Archéologie, ianuarie 2001 p. 15
^en Cormen, Thomas H.; Leiserson, Charles E.; Rivest, Ronald L. & Stein, Clifford: Introduction to Algorithms, p. 318, MIT Press & McGraw-Hill, 2001, ISBN 0-262-03293-7
^Josephus Flavius: Războiul Evreilor, cartea a III-a, cap. 8, paragraful 7.
^en Dowdy,J & Mays, ME: Josephus permutations, p. 125, J. Combin. Math. Combin. Comput, 1989.
^fr Bachet, C. G.: Problemes Plaisants ed Delectables qui se font par les Nombres, p. 174, 1612.
^en Herstein, I.N.; Kaplansky, I.: Matters Mathematical, pp. 121-126, Harper and Row, 1974.
^en Zabell, S. L.: "Letter to the editor", Fibonacci Quarterly 14: 48 & 51, 1976.
Bibliografie
en Yiu, Paul: Recreational Mathematics, Florida Atlantic University: Department of Mathematics, cap. 1-44, versia 031209, 2003 Arhivat în , la Wayback Machine.
en Ball, Walter William Rouse & Harold Scott Macdonald Coxeter: Mathematical Recreations and Essays, pp. 32-36, Dover, 1987. ISBN 0-486-25357-0
en Graham, Ronald L., Knuth, Donald E. & Patashnik, Oren: Concrete Mathematics: A Foundation for Computer Science, pp. 8-16, Massachusetts, 1994. ISBN 978-0-201-55802-9
Legături externe
en Graham, R., Knuth, D., Patashnik, O.: Concrete Mathematics, 2nd edition, Addison-Wesley, 1994.