Petru Condrea

În acest articol, vom explora lumea Petru Condrea, aprofundând în aspectele sale cele mai relevante și semnificative. De la impactul său asupra societății și până la posibilele sale aplicații în viitor, ne vom cufunda într-o analiză exhaustivă care încearcă să arunce lumină asupra acestui subiect interesant. Prin cercetare și studiu detaliat, sperăm să oferim o viziune completă și îmbogățitoare care să permită cititorului să înțeleagă pe deplin importanța și relevanța Petru Condrea în lumea de astăzi. Alăturați-vă nouă în această călătorie de descoperire și anchetă, în care vom explora fiecare fațetă a Petru Condrea pentru a înțelege pe deplin influența și potențialul acestuia.
Petru Condrea
Date personale
Născut7 ianuarie 1888
Bârlad
Decedat13 decembrie 1967
București
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
DomeniuMicrobiologie
InstituțieUniversitatea de Medicină și Farmacie din Iași
Cunoscut pentruOrganizator și conducător al filialei din Iași a Institutului „I. Cantacuzino” (1950)
Premii„Medic emerit” (1954)

Petru Condrea (n. 7 ianuarie 1888, Bârlad – d. 13 decembrie 1967, București) a fost un medic român, profesor de microbiologie la Facultatea de Medicină din Iași.

Biografie

Petru Condrea s-a născut la Bârlad într-o familie de institutori. Absolvent al Liceului „Gheorghe Roșca Codreanu” din orașul natal, s-a înscris la Facultatea de Medicină din București ale cărei cursuri le-a urmat între anii 1906-1911. A fost interesat de microbiliogie încă din perioada studiilor medicale si a participat, în 1913, la campania antiholerică din Bulgaria. Începând cu anul următor lucrează, sub conducerea lui Ioan Cantacuzino, la pregătirea tezei de doctorat în Laboratorul de medicină experimentală și obtine titlul de „Doctor în medicină și chirurgie” în 1915. În anii următori își continuă pregătirea în domeniul microbiologiei la Institutul de Anatomie Patologică al Universității din Berlin și la Institutul de Anatomie Patologică al Universității din Paris. Începe cariera didactică în 1918, ca preparator la Catedra de Medicină Experimentală a Facultății de Medicină din București, și parcurge toate treptele ierarhiei universitare, în paralel cu activitatea desfașurată la Institutul „I. Cantacuzino” ca șef de secție.[1][2][3]

În 1946 a fost numit profesor la Catedra de Bacteriologie a Facultății de Medicină din Iași, continuând, în paralel, și activitatea de cercetare în domeniile virusologiei și microbiologiei. Petru Condrea a fost un specialist recunoscut în producția de seruri și antitoxine și a realizat vaccinul antitularemic. Începând cu anul 1950 a organizat și condus filiala din Iași a Institutului „I. Cantacuzino”. I s-a acordat titlul de „Medic emerit” în 1954. Profesorul Condrea s-a retras din învățământ în 1958 însă a continuat munca de cercetare la Institutul „Ioan Cantacuzino” din București.[4]

Referințe

  1. ^ Ionel Maftei, „Un precursor – medicul Petru Condrea” Arhivat în , la Wayback Machine., Evenimentul, 22 ianuarie 2003
  2. ^ Duca E., „Prof. Petru Condrea: centenarul nașterii”. Rev Med Chir Soc Med Nat Iași. 1988 Jan-Mar;92(1):205-7, PMID 3293151
  3. ^ D. Buiuc, Carmen Pânzaru, „La centenarul Catedrei de Microbiologie din Iași, omagiu înaintașilor”, Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Iași,– 2011, vol. 115, nr. 1, PMID 21688589
  4. ^ Ionel Maftei, „Medicul Petru Condrea – 35 de ani de la moarte”, Evenimentul, 4 decembrie 2002