În acest articol vom aborda subiectul Pétanque, o problemă de actualitate care a stârnit un mare interes și dezbatere. Pétanque a făcut obiectul unor studii, analize și reflecții din partea experților în domeniu, precum și a persoanelor interesate să înțeleagă mai bine impactul și amploarea acestuia. De-a lungul anilor, Pétanque a evoluat și a căpătat diferite nuanțe, făcându-l o chestiune extrem de complexă și multidimensională. În acest sens, este crucial să se aprofundeze aspectele sale cele mai relevante, implicațiile și posibilele repercusiuni la nivel individual și colectiv. În acest articol, ne vom adânci în universul lui Pétanque, abordând multiplele sale fațete cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect atât de relevant astăzi.
Pétanque este un joc cu bile al cărui scop este de a arunca bilele de metal cât mai aproape de o țintă, o mică bilă de lemn colorată, numită și "cochonnet" (în românește "purcica"). Jocul se desfășoară în mod normal pe o suprafață plană de țărână, pământ uscat acoperit cu praf, dar poate fi jucat și pe alte suprafețe cum ar fi iarbă sau pietriș. Plajele cu nisip nu sunt recomandate pentru acest joc. În România s-a practicat un joc asemănător în perioada pre-decembristă numit "perețica". În Italia se joacă "boccia", un joc similar. Pétanque este în general asociat cu sudul Franței, cu zona Provence, de unde de altfel provine. Este sportul cel mai popular în Marsilia. Sportul este jucat, în forma sa cea mai obișnuită de aproximativ 17 milioane de oameni. Sunt peste 480.000 de jucători afiliați la Federația Franceză de Pétanque (Fédération Française de Pétanque et Jeu Provençal - FFPJP). FFPJP este a 4-a federație sportivă ca mărime din Franța.
Începând din septembrie 2006 a luat ființă și Asociația Pétanque România, creată cu scopul de a promova acest joc în România.
Originea jocului de bile urcă în antichitate. Grecii le utilizau în gimnaziile lor ca exercițiu de forță. Romanii însă au făcut un joc de adresă și l-au introdus în Franța când au cucerit Galia. Spre sfârșitul celui de-al XIX-lea secol, jocul a revenit la modă în Provence cu bile înțesate de cuie.
Denumirea "pétanque" s-a născut în cursul unei partide disputate în localitatea La Ciotat (80km de Marsilia). Ped tanca a devenit pétanque (picioare alăturate). O altă legendă povestește că pentru a permite unui vechi prieten să joace fără să se deplaseze, foarte bun jucător însă afectat de reumatism, un anume Ernest Pitiot a imaginat lansarea pied tanqué într-un cerc desenat la sol.
Începând cu 1930, un mecanic Jean Blanc de St. Bonnet-le-Château a avut ideea de a înlocui bilele de lemn cu bile metalice și abia în anul 1955 un fabricant de încuietori local, Fréderique Bayet și prietenul său Antoine Dupuy, au creat primele bile în oțel sub numele OBUT, acesta marcă fiind cea mai cunoscută.
Sportul Pétanque, mai întâi cantonat în regiunea de sud a Franței, va câștiga datorită exploziei turismului regiunile din Nord, apoi progresiv Europa și toate țările lumii.
Pétanque se distinge de "jocul provincial" prin lungimea de joc (între 6 și 12m pentru unul, între 15 și 21m pentru celălalt. În stilul "A la Lyonnaise", jucătorii trebuie să alerge în momentul aruncării bilei.