Mihail Pantazi

Astăzi ne pregătim să intrăm în lumea captivantă a lui Mihail Pantazi. Fie că este o figură istorică, un subiect de actualitate, un fenomen social sau orice alt aspect care ne atrage atenția, Mihail Pantazi are, fără îndoială, un impact semnificativ asupra vieții noastre. Pe parcursul acestui articol vom explora diverse perspective, vom analiza date relevante și vom prezenta opiniile experților pentru a înțelege pe deplin importanța și relevanța lui Mihail Pantazi în contextul actual. Suntem încântați să ne aprofundăm în acest subiect și să descoperim tot ce ne oferă Mihail Pantazi.
Mihail Pantazi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (39 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Activitate
A luptat pentru România (1917)
 Franța (1918)
Ani de serviciu1917 – 1936
GradulLocotenent-comandor
A comandatȘcoala de pilotaj a ARPA
Bătălii / RăzboaieBătălia de la Mărășești[1]
A doua bătălie de pe Marna[1]
Ocupații ulterioareAviator
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Coroana României
Ordinul Virtutea Aeronautică
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Petre Ivanovici, Mihail Pantazi și Max Manolescu în formația „Dracii Roșii”.
Mihail Pantazi și Gheorghe Grozea cu hidroavionul lor ICAR M23b, cu care au stabilit recordul mondial de durată în 1932
Înainte de raidul din Africa din 1933: Ploeșteanu, Ivanovici, Davidescu, Cernescu, Manolescu și Pantazi.

Mihail Pantazi (4 mai 1897, București – 7 noiembrie 1936, Lodz, Polonia) a fost unul dintre cei mai cunoscuți aviatori români din perioada interbelică. A luptat în Primul Război Mondial, inițial ca ofițer de artilerie, ulterior ca aviator. După război a fost profesor de motoare de avion, inițiator al ARPA, instructor de zbor și director al școalii civile de zbor a ARPA. Evoluează în numeroase demonstrații de acrobație aeriană, fiind unul dintre membrii inițiali ai formației Dracii Roșii.[2]

În 1932 stabilește împreună cu Gheorghe Grozea un record mondial de durată (12 ore și 2 minute) pentru hidroavioane ușoare, pilotând un avion ICAR M23b echipat cu flotoare.[3]

Ia parte la raidurile din 1933 și 1935 din Africa.

Articol principal: Raiduri aviatice românești în Africa

Moare într-un accident aviatic la fabrica PZL din Polonia,[2] ca pasager, membru în comisia de recepție, în urma ruperii aripii avionului în zbor.

Decorații

Note

  1. ^ a b Cherecheș, p. 135
  2. ^ a b Mihai Andrei, Dracii Roșii! Și avioanele lor, minunate..., AeroMagazin nr. 22, septembrie-octombrie 2005, București
  3. ^ Gudju, p. 129
  4. ^ Cherecheș, p. 139
  5. ^ Cernescu, p. 212

Bibliografie

  • en Ion Gudju, Gh. Iacobescu, Ovidiu Ionescu, Romanian Aeronautical Constructions 1905-1974, București: Editura Militară, 1974
  • Alexandru Cernescu, George Davidescu, Paul Baltagi, Avioane românești străbat Africa, București: Editura Militară, 1975
  • Nicolae Balotescu, Dumitru Burlacu, Dumitru N. Crăciun, Jean Dăscălescu, Dumitru Dediu, Constantin Gheorghiu, Corneliu Ionescu, Vasile Mocanu, Constantin Nicolau, Ion Popescu-Rosetti, Dumitru Prunariu, Stelian Tudose, Constantin Ucrain, Gheorghe Zărnescu, Istoria Aviației Române, București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1984
  • Constantin C. Gheorghiu, Din faptele unor aviatori români, Brașov: Fundația ASPERA ProEdu, 2005, ISBN 973-7995-46-5
  • Ioan Cherecheș, Dracii roșii, București: Editura Olimp, 2006, ISBN 973-7744-28-4
Enciclo
Wikious
Sapientia
Scientia
Boobota
Anandapedia
Sagapedia
Wikithot