Max W. Arnold
| Max W. Arnold | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Mendel Wechsler Arnold  |
| Născut | Iași, România |
| Decedat | (49 de ani) București, România |
| Cetățenie |  Regatul României |
| Ocupație | pictor acuarelist |
| Locul desfășurării activității | Roma (–)[1] Dresda[1] |
| Limbi vorbite | limba română[2] |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură, acuarelă |
| Studii | Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași |
| Pregătire | Gheorghe Popovici, Octav Băncilă |
| Mișcare artistică | postmodernism |
| Influențat de | Henri Matisse, Raoul Dufy, Albert Marquet |
Modifică date / text  | |
Max W. Arnold (nume la naștere Mendel Wechsler Arnold, apare în documente și ca Max Wexler Arnold) (n. , Iași, România – d. , București, România) a fost un pictor evreu din România.
Biografie
În perioada 1913-1919[3] a urmat Școala de Belle-Arte din Iași[4], pe care a absolvit-o în 1920, an din care a început să expună în țară[5]. Aici a studiat cu Gheorghe Popovici și Octav Bancilă.[6]
După absolvire a călătorit mult în Europa și în Orient. În anii 1923-1924 a plecat în Germania, la München și Dresda[3], spre a-i studia pe expresioniștii germani. În perioada 1925-1927 a călătorit în Italia. La Roma a continuat studiile la Institutul Superior de Arte[3], unde s-a întâlnit cu pictorii Sabin Popp și Lucian Grigorescu. O nouă deplasare în Palestina, Egipt și Siria, expunând la Sala Hasefer, în iarna 1927-1928, lucrările făcute în aceste călătorii. În 1928, a plecat la Paris, apoi în Spania. În Franța, a lucrat multe pe coasta bretonă, la Concarneau și la Douarnenez, unde a creat compoziții de natură statică cu fructe de mare, creveți, languste și homari[3]. Urmează noi expoziții, la Paris în 1933 și la București în 1934. S-a impus ca pictor în ulei și acuarelist după călătoriile la Balcic, apoi în Bretania franceză, Belgia, Grecia, Anglia. A fost influențat mai puțin de Paul Cézanne, deși îl admira, și mai mult de Henri Matisse, Raoul Dufy și Albert Marquet[5].
Lucrările sale abordează o varietate de teme, ca peisaje orientale, dobrogene, de pe Sena, din Hyde Park, din Florența, nuduri, portrete, naturi statice, interioare, stradale etc[5].
Potrivit propriilor adeziuni, Max W. Arnold poate fi încadrat postmodernismului, preferând estomparea volumelor, libertatea compozițională și spontaneitatea gestului artistic[4].
M.H. Maxy îl caracteriza astfel pe pictorul Max W. Arnold:[5]
- Un cutezător al acuarelei... de o vigoare și o prospețime în expresie cu totul personale... Colorist învederat, încearcă în același timp, într-o pastă densă, senzațiuni cromatice de o frumoasă ținută și rară emoțiune.
Lucrări în muzee
Principalele muzee, în care se regăsesc lucrări ale sale, sunt:[6]
- Muzeul Național de Artã din București.
- Muzeul Colecțiilor de Artă din București.
- Casa memorială Ion Minulescu - Claudia Millian din București.
- Muzeul Zambaccian din București.
- Muzeul de Artă din Iași.
Note
- ^ a b RKDartists, accesat în
- ^ IdRef, accesat în
- ^ a b c d „Max W. Arnold (Iassy, 1897 - Bucarest, 1946)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b „Max W. Arnold, la Muzeul Colectiilor de Arta”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d „Un cutezător al acuarelei - Max W. Arnold (1897-1946)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b Max Wexler Arnold: Country Landscape / Romanian Jewish
Bibliografie
- Georgeta Peleanu, M. W. Arnold, 1970
- George Oprescu, M. W. Arnold, monografie, editura Meridiane, 1967
- Max W. Arnold în colecții bucureștene, broșură ilustrată editată de Muzeul Național de Artă al României și de Muzeul Colecțiilor de Artă, noiembrie 2002
 | Acest articol biografic despre un pictor român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |