Subiectul Mahala este unul care a fost subiect de interes și dezbatere de multă vreme. De la origini și până în prezent, Mahala a captat atenția oamenilor din diferite domenii, fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale în istorie, fie a influenței sale asupra vieții de zi cu zi a oamenilor. În acest articol, vom explora în profunzime rolul pe care l-a jucat Mahala de-a lungul timpului, precum și relevanța sa astăzi. De la origini până la evoluție, vom examina modul în care Mahala a afectat diferitele domenii ale vieții și ce îi rezervă viitorul. Printr-o analiză detaliată și o perspectivă critică, ne propunem să facem lumină asupra celor mai relevante aspecte ale Mahala, oferind astfel cititorului o înțelegere mai profundă a acestui subiect fascinant.
O mahala (impropriu numită și ghetou, după moda limbii engleze) reprezintă un cartier sărăcăcios dintr-un oraș. Locuitorii săi au, de regulă, o condiție materială și socială precară. Locuințele dintr-o mahala pot fi barăci, cocioabe sau construcții de calitate mai bună. Mahalalele duc lipsă de apă potabilă, electricitate, salubrizare și alte servicii de bază. Străzile sunt adeseori înguste și nu permit trecerea vehiculelor precum ambulanțe sau mașini de pompieri. Rata ridicată a șomajului și sărăcia sunt tipice pentru populația mahalalelor; în consecință, aceste zone urbane sunt considerate „focare” pentru probleme sociale precum: infracțiunile, dependența de droguri, alcoolismul, sinuciderile frecvente ș.a.
Termenul, provenit din limba turcă, desemna în trecut orice fel de cartier, fără a se face distincția după nivelul de trai (într-un stadiu premergător adoptării în limba turcă, echivalentul în ebraică și alte limbi semitice se traducea ca „așezare de oameni care locuiesc în corturi”). Întreaga familie lexicală a cuvântului (mahalagiu, mahalagesc, mahalagism) a căpătat treptat o aură peiorativă, făcând trimitere către vulgaritate, grosolănie. Mahalaua poate sau nu să se suprapună cu noțiunile de cartier mărginaș (aflat la periferia orașului) și suburbie. Aceste date, în general valabile pentru mahalalele din România, sunt nu arareori incompatibile cu situația mahalalelor din alte țări. De asemenea, cartierele mărginașe ori suburbiile pot fi în unele cazuri zone prospere ale orașului. Până la începutul secolului al XX-lea, cuvântul mahala desemna un cartier mic. De pildă, zona din jurul Bisericii Colțea se numea Mahalaua Colței, așa cum o atestă numeroase documente, cercetate și catalogate de Adrian Majuru în carta sa Bucureștii mahalalelor, Compania, 2003. Despre semnificația culturală a mahalalelor, acesta spune: „Mahalalele sunt deopotrivă aglomerate, cu centrul lor religios, dar și cu referință artistică. Cu zone de margine insalubre și cu străzi mai centrale și curate, pe când veselia se trăiește în tonalități diferite și e prezentă pretutindeni. Astăzi, veselia tinde să devină un clișeu prin muzica audiată la maximum în toiul nopții, de către aceia care trăiesc în iluzia unei imagini sociale impozante, deși împăratul este gol."
Agenția Națiunilor Unite numită UN-HABITAT și Banca Mondială au demarat recent campania „Orașe fără mahalale” (en. Cities without slums). În afară de obținerea unor reușite locale, un efect negativ al campaniei a fost creșterea masivă a numărului de evacuări forțate. Mahalalele sunt mai puțin întâlnite în America de Nord, Europa și Rusia, mult mai reprezentative pentru aceste așezări fiind continentul sud-american, Africa, Orientul Apropiat și Mijlociu, India, China, Oceania și Groenlanda.
Mahalaua de București
Brăila
Galați
Constanța
Ploiești
Craiova
Buzău
Iași