Legea naționalizării

Parte dintr-o serie despre
România comunistă
Organizații De partid Partidul Comunist Român  · Academia Ștefan Gheorghiu  · Scînteia  · Gărzile Patriotice  · Uniunea Tineretului Comunist  · Organizația Pionierilor  · Șoimii Patriei De stat Marea Adunare Națională · Consiliul de Stat · Securitate Alte organizații Biserica Ortodoxă din România comunistă⁠(en) · Comturist⁠(en)
Lideri Petru Groza Ana Pauker Gheorghe Gheorghiu-Dej Ion Gheorghe Maurer Chivu Stoica Nicolae Ceaușescu Elena Ceaușescu
Ideologie Constituția din 1965 Totalitarism Comunismul național Tezele din iulie Protocronism Cultul personalității lui Ceaușescu
Politici Colectivizarea Naționalizarea Campania de alfabetizare⁠(en) Planurile cincinale⁠(en) De-Stalinizarea⁠(en) Sistematizarea Politica de austeritate din anii 1980⁠(en)
Cultură Daciada Cîntarea României Cenaclul Flacăra Obsedantul deceniu Emblema Drapelul
Represiune Cenzura Canalul Dunăre–Marea Neagră Reeducarea Deportările în Bărăgan Înscenarea de la Tămădău Experimentul Pitești Închisoarea Sighet
Proteste și rezistență Rezistența anticomunistă din România Mișcările studențești din București din 1956 Dizidența sub Nicolae Ceaușescu⁠(en) Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 SLOMR Revolta de la Brașov Scrisoarea celor șase Revoluția Română din 1989
Relațiile cu URSS Ocupația sovietică (1944–1958) SovRom Desatelizarea RSR ⁠(en)
Relațiile cu alte state Relațiile dintre RSR și Coreea de Nord⁠(en)
v d m

Legea Naționalizării din 1948 se referă la Legea nr.119 din 11 iunie 1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, prin care statul român naționaliza toate resursele solului și subsolului care nu se găseau în proprietatea sa la data intrării în vigoare a constituției Republicii Populare Române din 1948, precum și a întreprinderilor individuale, a societăților de orice fel, asociațiilor particulare industriale, bancare, de asigurări, miniere, de transporturi și telecomunicații, etc.

Din punct de vedere semantic, termenul de naționalizare a fost folosit voit în mod impropriu de autoritățile comuniste ale vremii, pentru a conferi un caracter propagandistic acțiunii de trecere în proprietatea statului. În realitate, ceea ce s-a întâmplat în comunism a fost o „confiscare”, întrucât nicio compensație materială sau morală nu le-a fost acordată foștilor proprietari.

Legea naționalizării din 1948 din România face parte dintr-o ampla tendință manifestă în primele decenii postbelice pe continent, atât în estul european în curs de sovietizare cât și în vest, unde un important val de naționalizări a avut loc în aproape toate țările care reținuseră modelul economic capitalist: Marea Britanie, Franța, Italia, (Republica Federală) Germania.^[1]

După căderea comunismului în România, statul a încercat să compenseze proprietarii de case și proprietarii de întreprinderi care nu și-au putut recupera casele, industriile sau terenurile. Un fond special dedicat compensării a fost creat în 2005: Fondul Proprietatea.

Prin Decretul nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru naționalizarea unor imobile, emis de Consiliul de Stat și publicat în Buletinul Oficial nr. 36 din 20 aprilie 1950, au fost naționalizate imobilele selectate după următoarele criterii:

1. Imobilele clădite care aparțin foștilor industriași, foștilor moșieri, foștilor bancheri, foștilor mari comercianți și celorlalte elemente ale marei burghezii.

2. Imobilele clădite care sunt deținute de exploatatorii de locuințe.

3. Hotelurile cu întreg inventarul lor.

4. Imobilele în construcție, clădite în scop de exploatare, care au fost abandonate de proprietarii lor, precum și materialele de construcție aferente oriunde s-ar afla depozitate.

5. Imobilele avariate sau distruse de pe urma cutremurului sau a războiului, clădite în scop de exploatare și ai căror proprietari nu s-au îngrijit de repararea sau reconstrucția lor.

• Naționalizare
• SovRom

• LEGE nr.119 din 11 iunie 1948 pentru naționalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi Arhivat în 4 februarie 2018, la Wayback Machine.
• Camera Deputaților Arhivat în 4 februarie 2018, la Wayback Machine.
• Naționalizarea, „un bun al poporului” ascuns de urechile acestuia, Ciprian Plăiașu, Historia
• Naționalizarea – ultima aniversare, 11 iunie 2009, Cristina Diac, Jurnalul Național
• A explodat o lege-bombă!, 12 iunie 2006, Ilarion Tiu, Jurnalul Național
• Lege și fărădelege, 16 octombrie 2007, Paula Mihailov Chiciuc, Jurnalul Național
• "S-a făcut naționalizare!" Arhivat în 4 martie 2012, la Wayback Machine., 17 octombrie 2007, Paula Mihailov Chiciuc, Jurnalul Național
• Poporul muncitor, călăul burgheziei, 11 iunie 2009, Paula Mihailov Chiciuc, Jurnalul Național