În lumea de astăzi, Ignațiu Darabant a devenit un subiect de mare importanță și interes pentru o mare varietate de oameni. Fie datorită relevanței sale în domeniul cultural, social, științific sau tehnologic, Ignațiu Darabant a devenit un punct de referință cheie în societatea contemporană. De-a lungul anilor, Ignațiu Darabant a stârnit curiozitatea cercetătorilor, academicilor, profesioniștilor și pasionaților, generând un corp vast de cunoștințe și dezbateri în jurul acestui subiect. În acest articol, vom explora multiplele fațete ale Ignațiu Darabant, analizând impactul său în diferite domenii și oferind o viziune globală asupra importanței și relevanței sale astăzi.
Ignațiu Darabant, uneori Ignatie Darabant, Dorobant sau Darabanth, (n. octombrie 1738, Vicea, după alte surse Mineu - d. 31 octombrie 1805, Oradea) a fost episcop unit de Oradea, promotor al emancipării românilor prin cultură, coautor al petiției Supplex Libellus Valachorum, fondator al seminarului diecezan și al Catedralei Sf. Nicolae din Oradea.
După pensionarea episcopului Grigore Maior în 1782 a condus Episcopia de Făgăraș în mod interimar, până la alegerea noului episcop. În sinodul electoral din 12 august 1782 s-a situat pe primul loc, cu 63 de voturi, fiind susținut de călugării bazilieni. Împăratul l-a numit în funcție pe al treilea clasat, Ioan Bob, care întrunise 37 de voturi.
Ulterior, după ce a devenit episcop de Oradea Mare, Ignațiu Darabant l-a sprijinit pe Gheorghe Șincai, care a trebuit să părăsească Blajul, în urma conflictului cu episcopul Bob. În primăvara anului 1796 i-a dat lui Gheorghe Șincai 20 de galbeni, bani de cheltuială pentru o călătorie la Viena.