Horia Aramă | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 4 noiembrie 1930 Iași, România |
Decedat | 22 octombrie 2007 (76 de ani) Constanța, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | prozator, eseist, poet |
Limbi vorbite | limba română[1] |
Activitatea literară | |
Activ ca scriitor | 1966–1986 |
Subiecte | literatură fantastică și științifico-fantastică |
Specie literară | poezie, poveste |
Operă de debut | volumul de poezii Moartea Păsării-săgeată (1966) |
Modifică date / text |
Horia Aramă (n. 4 noiembrie 1930, Iași – d. 22 octombrie 2007, Constanța) a fost un prozator, eseist, scenarist BD, traducător, critic, redactor, dramaturg[2] și poet român.
S-a născut la 4 noiembrie 1930[2] într-o familie de evrei din Iași.[3]
Absolvent al Școlii de literatură Mihai Eminescu, București, 1954.[2]
A debutat în 1950 cu versuri pentru copii. În SF debutează cu o povestire despre mutanți, "Omul care are timp", apărută în nr. 233/1964 al C.P.S.F. În 1966 publică o primă culegere de povestiri SF intitulată "Moartea păsării-săgeată",[2] în care piesele de bază sunt "Pălăria de pai" și "Pianul preparat". În 1967 publică o a doua culegere, "Cosmonautul cel trist".[2] În 1972 a apărut Țărmul interzis, iar în 1976 Verde Aixa.[2]
În 1974, în antologia Pălăria de pai apare povestirea sa „Bomba”, aceasta va fi republicată în Întoarcere pe Planeta Albastră din 1989.
A fost redactor la Radio București, apoi la revistele Luminița și Cutezătorii.[2] În 1990 a fost redactor-șef al revistei Start 2001. A scris și povestirea științifico-fantastică „Planeta celor doi sori”.