Astăzi, Desculacizare continuă să fie un subiect de mare relevanță și interes în societate. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Desculacizare a devenit un subiect de discuție din ce în ce mai frecvent în diferite domenii, de la politică la cultura populară. Impactul și domeniul său de aplicare acoperă un spectru larg de aspecte ale vieții de zi cu zi, făcându-l un subiect de studiu și reflecție constant. În acest articol, vom explora diferite perspective și abordări legate de Desculacizare, cu scopul de a înțelege mai bine influența sa astăzi și proiecția sa în viitor.
Parte a seriei |
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică |
---|
Politici |
Populația |
Operațiuni |
Prizonierii de război |
Deportările de forță de muncă |
Represiunea în masă în Uniunea Sovietică |
---|
Represiunea economică |
Represiunea politică |
Represiunea ideologică |
Represiunea etnică |
Deskulacizarea (în limba rusă: раскулачивание, raskulacivanie), desculăcirea sau deschiaburirea a fost o campanie de represiuni politice în Uniunea Sovietică care a inclus arestări, deportări și execuții a milioane de familii de țărani înstăriți în perioada 1929 – 1932. Țăranii bogați au fost etichetați drept kulaci și declarați dușmani de clasă. Doar în perioada 1930 – 1931 au fost deportați peste 1,8 milioane de țărani. Obiectivul oficial al acestei campanii a fost lupta împotriva contrarevoluției și construirea socialismului la țară. Desculacizarea a avut loc simultan cu procesul de colectivizare a agriculturii și a adus practic agricultura și țărănimea sovietică din Rusia Sovietică sub controlul strict al statului.
„Lichidarea kulacilor ca o clasă socială” a fost un obiectiv al statului comunist anunțat de I. V. Stalin pe 27 decembrie 1929. Decizia a fost transformată într-o rezoluție din 30 ianuarie 1930 – „Cu privire la măsurile pentru eliminarea gospodăriilor kulacilor din regiunile cu colectivizare cuprinzătoare”.
Kulacii au fost împărțiți în trei categorii:
Combinația desculacizării, colectivizării și a altor măsuri represive polițienești a dus la apariția foametei în mai multe regiuni ale Uniunii Sovietice și la moartea a cel puțin 14,5 milioane de țărani în perioada 1930 – 1937. Printre aceștia se numără cei aproximativ 5 milioane de morți din Ucraina, care au pierit de foame în timpul Holodomorului.