Astăzi, Biserica Doamnei este un subiect care a căpătat o mare relevanță în diferite domenii. Atât în viața personală, cât și în mediul de lucru, Biserica Doamnei a generat un impact semnificativ asupra modului în care oamenii interacționează și funcționează în viața lor de zi cu zi. De la apariția sa, Biserica Doamnei a fost subiect de studiu, dezbatere și analiză, ceea ce a dat naștere unei multitudini de perspective și abordări asupra importanței și repercusiunilor sale. În acest articol, vom explora diverse fațete ale lui Biserica Doamnei, de la origine până la evoluția sa de astăzi, pentru a înțelege mai bine influența sa asupra societății noastre.
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Biserica Doamnei | |
Poziționare | |
---|---|
Coordonate | 44°26′04″N 26°05′56″E / 44.43444°N 26.09889°E |
Localitate | București |
Țara | România |
Adresa | Str. Doamnei 1 sector 3, Calea Victoriei 28 sector 3, municipiul București |
Clasificare | |
Cod LMI | B-II-m-A-18584 |
Modifică date / text |
Biserica Doamnei, situată la intersecția Căii Victoriei cu bulevardul Regina Elisabeta, numită astfel deoarece a fost înălțată de doamna Maria, soția lui Șerban Cantacuzino (1678 - 1688), reprezintă un important monument de arhitectură (cod LMI B-II-m-A-18584) deoarece ilustrează caracteristicile etapei de trecere de la stilul folosit în epoca domnitorului Matei Basarab (1632 - 1654) la acea strălucită perioadă de înflorire a arhitecturii și a artelor decorative din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714).
Ctitoria doamnei Maria Cantacuzino - terminată în anul 1683 - este o construcție cu plan dreptunghiular în care se pătrunde printr-un pridvor prevăzut cu opt coloane subțiri din piatră și acoperit cu două calote sferice. Ușa de la intrare, cu un arc în acoladă la partea superioară, este bogat ornamentată cu sculpturi prevestind abundența elementelor decorative ce aveau să caracterizeze epoca brâncovenească. Ferestrele, în schimb, au ramele înzestrate cu o decorație mai simplă, formată din baghete întretăiate, așa cum se poate vedea la ctitoriile moldovenești ale epocii.
Fațadele bisericii sunt împărțite în două registre de un brâu masiv, încadrat de două rânduri de cărămizi dispuse în dinți de ferăstrău.
În interior, edificiul păstrează pictura murală realizată în secolul al XVII-lea de zugravii Constantinos și Ioan. De remarcat, de asemenea, faptul că pronaosul este despărțit de naos prin trei arcade susținute de coloane robuste din piatră impodobite cu sculpturi.