Antònia Vicens Picornell

Acest articol (sau secțiunea de mai jos) conține greșeli de ortografie, folosește o exprimare alambicată sau stâlcește limba română. Puteți contribui prin corectarea greșelilor.

Antònia Vicens i Picornell (Santañy, Insulele Baleare, 1941) este o scriitoare spaniolă de limbă catalană.^[1][2]

Prima carte a fost publicată o colecție de povestiri Banc de fusta (banc de lemn), acesta a fost acordat un premiu în micul oraș Cantonigros în 1965. Următorul său roman, 39º a l'ombra (39º la umbră), cu toate acestea, a primit un premiu major, premiul Sant Jordi, în 1967. In 1977 a intrat în consiliul de Associació d'Escriptors en Llengua Catalana (AELC) ca vice-presedinte pentru Insulele Baleare. Distins cu alte premii literare, o recunoaștere globală a carierei sale a venit cu Premi Creu de Sant Jordi în 1999 și medalia Ramon Llull în 2004, care a demisionat în semn de protest față Baleare politică lingvistică guvernamentală. Cărțile sale au fost traduse în germană și spaniolă.

• 1968 Banc de fusta
• 1980 Primera comunió
• 2005 Tots els contes

• 1968 39º a l'ombra
• 1971 Material de fulletó
• 1974 La festa de tots els morts
• 1980 La Santa
• 1982 Quilòmetres de tul per a un petit cadàver
• 1984 Gelat de maduixa
• 1987 Terra seca
• 1997 L'àngel de la lluna (copii)
• 1998 Massa tímid per lligar (tineret)
• 1998 Febre alta
• 2002 Lluny del tren
• 2007 Ungles perfectes

• 1993 Vocabulari privat (împreună cu Josep Maria Llompart de la Peña)

• 1967: Sant Jordi de novela pentru 39º graus a l'ombra
• 1981: Premi Ciutat de Palma de novel·la pentru Quilòmetres de tul per a un petit cadàver

• Autorul în Qui és qui de les lletres catalanes (în Catalană)