Limba slavă veche
Subiectul Limba slavă veche este unul care a captat atenția multor oameni în ultimii ani. Având un accent din ce în ce mai concentrat asupra importanței acestui subiect, nu este surprinzător faptul că studiile și cercetările privind Limba slavă veche sunt în creștere. De la origini și până la impactul său asupra societății moderne, Limba slavă veche rămâne astăzi un subiect de dezbatere și reflecție. Pe măsură ce explorăm acest subiect în continuare, întâlnim o serie de perspective și opinii care ne fac să ne punem la îndoială propriile convingeri și cunoștințe despre Limba slavă veche. În acest articol, ne vom adânci în lumea Limba slavă veche și vom explora relevanța sa pentru viața noastră contemporană.
| Limba slavă veche Словѣньскъ ѩꙁꙑкъ Словѣньскъ | |
| Sistem de scriere | Alfabetul chirilic timpuriu alfabetul glagolitic  |
|---|---|
| Clasificare | |
| Statut oficial și codificare | |
| Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text  | |
Limba slavă veche (sau paleoslavă; nume abreviat des în limba română: LSV; în slava veche: словѣ́ньскъ ѩꙁꙑ́къ, slověnĭskŭ językŭ) s-a dezvoltat începând cu secolul al VII-lea (în urma separării ramurii de sud a slavei comune). Ea a evoluat treptat, devenind în veacul al IX-lea prima limbă scrisă a slavilor.
Textele slave vechi au fost redactate cu două sisteme alfabetice, „glagolița” (alfabetul glagolitic) și „chirilița” (varianta sârbo-croată: „cirilița”) (alfabetul chirilic), concepute special pentru uzul slavilor. Alfabetul chirilic este adaptarea alfabetului grecesc, căruia adepții fraților Chiril și Metodiu (creștinătorii slavilor, originari din sud-vestul Bulgariei - Macedonia) i-au adăugat caractere în funcție de sunetele slave inexistente în limba greacă.
Inițial, bulgarii și slavii de sud aveau limba greacă ca limbă oficială. Abia după introducerea alfabetului chirilic slava veche s-a dezvoltat Perioada de aur a slavei vechi e reprezentată de școlile literare de la Preslav și Ohrida (capitale ale Primului Țarat Bulgar), care au generat o cultură înfloritoare în veacul al X-lea. Ulterior, din paleoslavă a evoluat la rândul ei, începând cu secolul al XII-lea, limba slavonă.
Note
- ^ Denis Zakythinos, ΒΥΖΑNCE ÉTAT NATIONAL OU MULTI - NATIONAL ? EKT, Αthenes 1981, p.35
Lectură suplimentară
- Din istoricul slavisticii românești, Universitatea din București Facultatea de Limba și Literaturi Străine, 1982
- Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., P. P. Panaitescu, Dalila-Lucia Aramă, Gheorghe Mihăilă, Gabriel Ștrempel, Academia Română. Biblioteca, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 2003
Vezi și
|
Acest articol despre o limbă sau un dialect este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |
